Castraveti cornichon Delikatess (3 g), seminte soi semitimpuriu cornison Delicates, fructe crocante, Prima Sementi

3,90 RON
Costurile de livrare nu sunt incluse
Disponibil in stoc

Descriere

Castraveți cornichon Delikatess, semințe soi semitimpuriu cornișon Delicates, fructe crocante, Prima Sementi

1 gram conține aproximativ 30 semințe de castraveți.

Cantitate plic: 3 g.

Castraveții Delikatess reprezintă un soi vechi german, devenit popular în toată Europa datorită recoltelor bogate și gustului deosebit. 

Delikatess este un soi semitimpuriu de castraveți cornishon, cu perioada de vegetație de 60 de zile. Planta are o creștere viguroasă, cu o înflorire mixtă.

Fructele sunt de culoare verde, crocante, gustoase. Se pot consuma atât în stare proaspătă, cât și conservată (murături de dimensiuni mai mari).

Se recomandă pentru cultura în câmp. Delikatess este un soi productiv și crește foarte repede în condiții adecvate.


Caracteristicile castraveților Delikatess pot varia în funcție de expunerea la soare, de perioada în care sunt cultivați, de nivelul de umiditate, fertilizanți, tipul solului, lucrările solului efectuate, dăunători și alți factori. De aceea, rezultatele obținute pot să difere față de pozele prezentate și caracteristicile descrise.




Tehnologia de cultură a castraveților
Castravetele se cultivă pentru fructele sale şi se consumă în stare proaspătă sau murat. Castravetele este o plantă anuală, caracterizată printr-o creştere rapidă. Are pretenţii foarte ridicate faţă de factorii de vegetaţie. Soiurile de castraveţi sunt foarte numeroase şi se clasifică după destinaţia în cultură şi în consum.
Sortimentul de castraveți este reprezentat în special de hibrizi și mai puțin de soiuri.
Hibrizii de castraveți (F1) au calități deosebite: flori predominant femele, toleranță la unele boli și dăunători, fructe mici sau mari uniforme. Sortimentul de hibrizi este adaptat la cerințele pieții: este foarte dinamic, apar hibrizi noi și se renunță la cei vechi; hibrizii sunt specifici tipului de cultură practicat: seră, solar, grădină, câmp.
Tehnologia culturii prezintă caracteristici specifice dacă se face prin răsad sau pentru semănat direct în câmp. 
Se aleg terenuri cu expoziţie sudică, permeabile, uşoare, adăpostite. Plante bune premergătoare sunt rădăcinoasele, bulboasele şi leguminoasele. 


Producerea răsadurilor
Rasadul se produce prin semănare direct în ghivece nutritive de 10x10 cm, la jumătatea lunii martie. Se folosesc 1-1,5 kg de sămânţă pentru obţinerea răsadului necesar unui hectar. Răsadul se tratează în faza de 1-3 frunze, deoarece favorizeaza creşterea proporţiei de flori femele pe plante.
Răsadul este bun de plantat la vârsta de 40-45 de zile, când are 4-5 frunze adevărate.

Cultura de primăvară
Pregătirea terenului începe din toamnă, cu lucrările cunoscute: nivelarea de întreţinere, fertilizarea de bază cu îngrăşăminte organice şi cu îngrăşăminte chimice. Arătura adâncă de toamnă se face la 5-30 cm.
Pregătirea terenului continuă în primăvară, cu fertilizarea de primăvară, erbicidare, modelarea terenului în straturi cu lăţimea la coronament de 104 cm, executate cu agregate agricole sau pe suprafeţe mici manual.
Plantarea în câmp se face după ce pericolul brumelor târzii a trecut, în prima decadă a lunii mai, câte două rânduri pe stratul înălţat, distanţate la 80 cm, iar pe rând la 25 cm.
Lucrările de întreţinere a culturii constau din 2-3 praşile mecanice între rânduri şi 1-2 praşile manuale pe rând; 5-8 irigări, cu norme de 250 mc/ha la începutul perioadei de vegetaţie, apoi cu norme de 400 mc/ha; tratamente contra bolilor şi dăunătorilor.
O lucrare specifică este dirijarea fructificării prin ciupire repetată. Prima ciupire se face când răsadul are 3-4 frunze, apoi la 5-7 frunze. Operaţia se execută şi la lăstarii de ordinul I şi II, lăsând pe aceştia câte 2-3 fructe. 
Se mai efectuează tratamente când plantele au 5-6 frunze, pentru stimularea înfloririi şi fructificării; susţinerea plantelor pe spalier pentru sporirea producţiei şi îmbunătăţirea calităţii fructelor, protejarea cu folie de polietilenă şi formă de tunele joase, pentru obţinerea unor producţii mai timpurii.
Recoltarea se execută manual, eşalonat, începând cu prima decadă a lunii iunie şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. Se pot obţine producţii între 15 şi 20 t/ha, iar la cultura pe spalier chiar 40 t/ha.

Cultura de vară
Deţine ponderea cea mai mare ca suprafaţă cultivată în câmp. Bune premergătoare sunt culturile de lucernă, trifoi, cartofi, tomate, ardei, rădăcinoase, bulboase. 
Pregătirea terenului este asemănătoare cu cea efectuată pentru cultura timpurie.
Semănatul se face când temperatura solului la adâncimea de 8-10 cm se menţine la 12-14 grade Celsius, în prima decadă a lunii mai. Lucrarea se execută cu semănătoarea, folosind 4-6 kilograme de sămânţă la hectar. Adâncimea de semănat este de 3-4 cm. Se seamănă la 80 cm între rânduri. Pe suprafeţe mici se pot face culturi pe spalier înalt.
Lucrările de îngrijire aplicate în cursul vegetaţiei sunt: completarea golurilor cu sămânţă umectată sau preîncolţită la 3-4 zile după răsărirea plantelor, rărirea plantelor în momentul în care apare prima frunză adevărată, la 20-25 cm între plante pe rând. Celelalte lucrări de întreţinere sunt asemănătoare cu cele aplicate culturii timpurii, cu excepţia ciupitului care se aplică doar la culturile pe spalier, la care plantele se şi palisează. 
Recoltarea se face eşalonat, manual, în momentul în care fructele au atins maturitatea de consum, astfel: prima industrializare, soiuri de tip cornişon, în funcţie de dimensiune - extra 3-6 cm, calitatea I 6-9 cm, calitatea a II-a 8-12 cm; pentru consum în stare proaspătă, soiuri de vară, cu fructe de peste 12 cm. Recoltarea începe la sfârşitul lunii iunie. Se recomandă ca recoltarea să se facă dimineaţa sau către seară, când temperaturile sunt mai scăzute, cu multă atenţie ca la ruperea fructelor să nu rănim tulpinile plantelor. Se obţin producţii între 10 şi 20 t/ha, în funcţie de dimensiunea fructelor recoltate.

Cultura de toamnă (târzie)
Se înfiinţează tot prin semănat direct în câmp. Fructele sunt destinate în special conservării. Este o cultură succesivă după: mazăre, vărzoase timpurii, verdeţuri, cartofi timpurii, cereale păioase, etc. 
Pregătirea terenului se face după tehnologia specifică culturilor succesive ce se înfiinţează în vară (irigare de aprovizionare, arătura superficială, fertilizarea obişnuită, etc.). 
Semănatul - are loc între 10 şi 30 iunie, folosind soiuri de tip cornişon.
Lucrările de întreţinere sunt cele menţionate la cultura de vară. O atenţie deosebită trebuie acordată irigării, de ea depinzând răsărirea şi creşterea uniformă a plantelor în timpul verii; se aplică mai multe irigări (5-6) cu norme de 300-400 metri cubi/hectar şi repetate la intervale mai scurte de timp, mai ales în prima parte a perioadei de vegetaţie. Se recomandă ca în această cultura irigarea să se facă dimineaţa şi seara, evitându-se orele din zi cu temperaturi prea ridicate. Se aplică mai atent combaterea bolilor, în special făinarea şi mana.
Recoltatul începe la jumătatea lunii august şi durează până la sfârşitul lunii septembrie (în momentul apariţiei temperaturilor de 8-10 grade Celsius). Se recoltează manual, eşalonat, la interval de 1-2 zile, fructele sortându-se pe calităţi.
În cultura de toamnă se obţin producţii de 15-20 tone/hectar. Fructele se sortează manual sau mecanizat, folosind benzi de sortare sau maşini care fac calibrarea după dimensiuni sau greutate.

Cultura castraveţilor în solarii
Se practică în cultura timpurie (15 aprilie-15 august) sau cultura târzie (mai rar). 
Pregătirea terenului se face conform tehnologiei de pregătire a terenului în solarii. Terenul se pregăteşte înainte de plantare, prin fertilizare, încă din toamnă cu 7-8 kilograme de gunoi de grajd la metrul pătrat, 150 de grame superfosfat la metrul pătrat şi 50 de grame sulfat de potasiu la metrul pătrat, o dată cu arătura de toamnă. 
După instalarea foliei şi zvântarea terenului, se va afâna solul cât mai bine, pentru a se încălzi în profunzime. Atunci când se folosesc adăposturile temporare, se va afâna mai întâi solul şi apoi vor fi instalate adăposturile, cu cel puţin 2-5 zile înainte de plantare, pentru ca solul să se încălzească la 15-18 grade Celsius. În acest caz, plantarea va avea loc la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai.
Plantarea se face pe straturi. Se plantează câte un rând pe strat la distanţă de 35-40 cm pe rând. Pentru buna prindere a plantelor şi asigurarea unui ritm de creştere corespunzător, se pot administra pentru fiecare plantă 0,5 kilograme de mraniţă, în amestec cu 3 grame azotat de amoniu, 6 grame superfosfat şi 3 grame sulfat de potasiu. Aceste îngrăşăminte se amestecă bine cu solul, apoi se udă şi se plantează. În solariile care nu sunt prea mari, se poate încălzi solul cu ajutorul gunoiului de grajd, aşternut în şire sau introdus în şanţuri special deschise, cu lăţimea de 40 cm şi adâncimea de 30 cm. În acest caz, plantarea se poate face cu 8-10 zile mai devreme decât pe suprafeţele neîncălzite. 
Lucrările de îngrijire sunt: completarea golurilor, instalarea sistemului de sustinere, palisarea plantelor pe sfori, dirijarea fructificării, fertilizări suplimentare, irigări, tratamente contra bolilor şi dăunătorilor şi dirijarea factorilor de vegetaţie. 
Dirijarea creşterii plantelor se referă la stimularea formării ramificaţiilor de ordinul al doilea, al treilea ş.a., pe care apar mai multe flori femeieşti, care generează mai multe fructe. În acest scop, se efectuează primul ciupit când plantele au 3-4 frunze. Lăstarii care rezultă se vor ciupi din nou după ce au format 6-10 frunze.
Atunci când se cultivă castraveţi în adăposturi joase, plantele vor rămâne pe sol, iar când se cultivă în adăposturi de tip tunel înalt sau de tip bloc, lăstarii principali vor fi dirijaţi vertical până la partea superioară a adăpostului, unde se cârnesc. Pe lăstarii formaţi din ramificaţiile principale se lasă 1-2 fructe, apoi se ciupesc. 
Atunci când plantările se fac foarte devreme şi când se folosesc soiuri obişnuite, florile trebuie fecundate artificial, manual sau prin introducerea în solar a insectelor polenizatoare (bondari).
Fertilizarea se aplică de 4-5 ori în cursul perioadei de vegetaţie. Se folosesc îngrăşăminte locale acumulate în gospodărie. Îngrăşămintele organice se pot aplica sub formă de soluţie sau sub formă de mulci, mai ales când avem la dispoziţie mraniţă. Prima îngrăşare se aplică la 10-12 zile după plantare. Cea de-a doua fertilizare se aplică la începutul fructificării. În timpul fructificării, se mai aplică 3-4 fertilizări. La aplicarea îngrăşămintelor terenul trebuie să fie curat de buruieni, bine afânat, pentru ca plantele de castraveţi să beneficieze de întreaga cantitate de îngrăşăminte administrată. 
Dirijarea temperaturii se face în funcţie de cerinţele castraveţilor. Când în exterior temperatura este coborâtă, se iau măsuri ca să nu se piardă căldura acumulată în cursul zilei. La nevoie se recurge la dubla protejare a plantelor, întinzând provizoriu peste plante o folie mai subţire. În alte situaţii se folosesc sobiţe în adăposturi, pentru reţinerea căldurii la nivelul solului cu evacuarea fumului afară. Când vremea se încălzeşte se deschid adăposturile, ajungându-se în final la dezvelirea adăposturilor (după 15-20 mai).
Lucrările solului se execută cu grijă, pentru că rădăcinile cresc aproape de suprafaţa solului. Dacă plantele sunt lăsate să crească pe sol, lucrările de îngrijire se vor aplica înainte ca acestea să ocupe întreaga suprafaţă. Atunci când plantele sunt conduse pe verticală, solul poate fi afânat de mai multe ori, apoi se mulceşte cu mraniţă sau gunoi semidescompus.
Combaterea bolilor şi a dăunătorilor se efectuează ori de câte ori este necesar, în funcţie de boală sau dăunătorul care apare.
Recoltarea pentru castraveţii din cultura principală se face cu cel puţin 15-20 de zile mai devreme decât în cazul culturilor timpurii neprotejate. La început se recoltează săptămânal. Pe măsură ce plantele intră în etapa de producţie maximă, recoltarea se efectuează din două în două zile sau chiar zilnic. Recoltarea se face în primele ore ale dimineţii, când fructele sunt turgescente.
Producţia ajunge la 35-40 tone/hectar la soiurile cu fructul mic şi până la 80 tone/hectar la soiurile cu fructul mijlociu.




Detalii