Crin Whistler (3 bulbi) bulbi crini asiatici superbi cu flori mari roz-orange cu pistrui visinii-maronii, Agrosem

Crinul Whistler (Lilium 'Whistler') este un hibrid asiatic remarcabil, apreciat pentru coloritul său cald și rezistența excelentă, fiind o alegere populară pentru grădinile care au nevoie de un accent dramatic.
Caracteristici principale
Are flori mari, spectaculoase, cu un colorit complex: petale de un roz-piersică sau somon delicat, marcate intens în centru cu pete și pistrui vișinii sau maronii.
Planta este viguroasă, atingând înălțimi cuprinse între 80 și 120 cm.
Înflorește în plină vară, de regulă în lunile iunie și iulie.
Majoritatea surselor îl descriu ca fiind discret sau lipsit de parfumul intens al crinilor orientali, deși unele pepiniere menționează o aromă subtilă.

Plantare și îngrijire
Lumină: preferă locurile cu soare plin (minim 6 ore pe zi) sau semiumbră.
Plantare:
Perioadă: toamna (septembrie–noiembrie) sau primăvara (martie–mai).
Adâncime: se plantează la aproximativ 12–15 cm adâncime (de 3 ori înălțimea bulbului) pentru a asigura stabilitate și protecție împotriva gerului.
Distanță: se recomandă un spațiu de 15–20 cm între bulbi.
Sol: are nevoie de un sol bogat în materie organică, fertil și cu un drenaj foarte bun. Nu tolerează apa stagnantă, care poate duce la putrezirea bulbului.
Rezistență: este foarte rezistent la temperaturi scăzute (până la -20°C), bulbul putând ierna direct în pământ fără a fi scos.

Utilizare recomandată
Datorită tulpinilor sale solide, este ideal pentru florile tăiate, rezistând bine în vază.
În grădină, se potrivește excelent în grupurile de plante perene din spatele bordurilor sau în containere mari și adânci pe terasă

Crinii nu sunt plante foarte pretențioase, putând fi cultivați la soare, dar și la semiumbră. 

Majoritatea speciilor de crini preferă solurile bogate în humus, permeabile. Solurile prea grele se pot îmbunătăți prin adăugarea de pământ de frunze sau mraniță. 

La începutul perioadei de vegetație se pot adăuga îngrășăminte cu azot, iar înainte și după înflorit, îngrășăminte fosfatice și potasice. În locul îngrășămintelor chimice, se poate încorpora toamna în sol gunoi de grajd bine fermentat (de 3-5 ani).

Buruienile sărăcesc solul și trebuie îndepărtate prin smulgere sau cu agrotextil.

Transplantarea crinilor se face numai o dată la 4-5 ani. Se despart bulbii mari de bulbili și se replantează la o distanță de 15-20 cm. 

Îngrijirea crinilor:

Nu se taie tulpinile după ce nu mai au flori. Se îndepărtează doar florile uscate.

Se lasă tulpinile cu frunzele, pentru că ele vor hrăni în continuare bulbul. Acesta va înmagazina substanțele nutritive de care are nevoie pentru a înflori anul viitor. De aceea este important ca acestea să nu fie tăiate imediat, chiar dacă sunt inestetice.

Se taie doar cupele de flori ofilite. În acest fel se împiedică formarea semințelor, iar planta nu consumă inutil nutrienții din bulb.

Tija lungă care a susținut florile se taie abia atunci când frunzele s-au uscat în proporție de peste 70%.

În mod normal, majoritatea crinilor rezistă iarna în grădină. Pentru a nu avea surprize neplăcute în iernile foarte geroase, se poate acoperi pământul cu paie sau frunze uscate pentru a proteja bulbii.

În cazul speciilor sensibile, se scot din pământ bulbii toamna târziu și se replantează primăvara devreme. Peste iarnă trebuie păstrați într-un mediu care este în permanență reavăn – nisip, turbă, rumeguș, etc., pentru că bulbul se usucă repede.

Bulbii mari floriferi pot fi plantați din nou în primăvară și vor înflori în vara următoare. Bulbilii (puii care se formează în jurul bulbului mamă) au nevoie de câțiva ani ca să înflorească. Vor fi și ei plantați în pământ, dar separat.