Lipscanoaie mix (0,3 g), seminte planta decorativa anuala Coreopsis tinctoria, flori uni sau bicolore, Agrosem

Caracteristica acestor flori este o foarte bună rezistenţă la fum, praf şi gazele de eşapament.
Din acest motiv sunt indicate nu doar pentru grădini urbane, ci şi pentru borduri stradale de circulaţie mare, în vecinătatea semafoarelor de exemplu, unde intensitatea gazelor de eşapament este foarte mare.
Pentru iubitorii de flori ce nu posedă grădini, coreopsis poate fi cultivat şi la ghiveci. Trebuie ţinut cont de faptul că exemplarele viguroase cresc foarte bine în vase mari, de minim 22 cm diametru şi înălţimea de circa 26 de cm. În acest mod i se asigură în mod corect o rezervă de pământ pentru toată perioada de vegetaţie a anului. O rezervă de pământ va garanta o bună capacitate de reţinere a apei şi va asigura o corectă umiditate între udări.
Nu se expune vasul direct în soarele puternic al verii, pentru că va creşte temperatura internă a substratului de pământ, cauzând fierberea rădăcinilor.

Poziţia ideală pentru speciile cele mai cultivate de coreopsis este direct în soare, în zonele cele mai luminate din grădină.
Dacă se plantează în borduri alături de alte erbacee, este recomandat să se planteze la partea externă a bordurii, pentru a nu fi umbrite sau dominate excesiv. Plantele dacă sunt parţial umbrite cresc mai lent decât celelalte, înfloresc mai târziu decât cele bine expuse şi au o înflorire mai sărăcăcioasă.
Pentru a susţine o bună înflorire pe timpul verii este bine să se ude în fiecare zi cu generozitate, doar cu condiţia să existe un teren bine drenat, să nu stagneze apa. Pe terenurile grele și argiloase se udă mai puțin, pentru a nu stagna apa.
Substratul de pământ preferat de coreopsis este cel bine drenat, lejer, bogat în nisip, de fertilitate medie.
Pe timpul verii, pentru a ajuta o înflorire abundentă, se fertilizează o dată pe săptămână, chiar până spre toamnă, cu un îngrăşământ lichid diluat în apa de udare.
Speciile perene de coreopsis sunt plante rezistente la canicula verii, însă în cazuri de carenţă hidrică va scădea producţia de flori.
Întreţinerea este relativ simplă, singura operaţie este îndepărtarea florilor ofilite pentru a menţine plantele tinere şi a favoriza o înflorire îndelungată.
La jumătatea toamnei când temperaturile sunt sub 10 grade Celsius, se pot tăia tufele la circa 4 cm înălţime.
Dacă se protejează tufele cu acoperirea lor pe timpul iernii, atunci cu siguranţă în primăvară vor apărea din nou în grădină coreopsis. 
Coreopsis este relativ uşor de reprodus. Prin seminţe în luna aprilie ar fi una dintre metode.
Coreopsis este o plantă cu creştere rapidă, aşa că se vor obține flori din primul an.
Semănatul direct în pământul din grădină se face în luna aprilie. Semănatul într-un spaţiu protejat se face din luna martie.
În zonele montane ale ţării noastre unde primăvara întârzie, se seamănă spre mijlocul lunii mai, fiind posibil în primul an să nu apară flori sau să apară flori mici.
O atenţie sporită trebuie acordată atunci când se smulg buruienile de prin grădină, să nu se confunde plantele de coreopsis neînflorite cu buruienile clasice şi să se smulgă cu totul; au fost cazuri când fără intenţie s-a întâmplat şi acest lucru.
Distanţa de plantare este de 20 cm pe rând la varietăţile pitice şi 40 de cm la cele standard.
O altă metodă de înmulţire este prin divizarea tufei, operaţie ce se poate efectua primăvara.
Se recomandă ca acest lucru să se efectueze la plantele care au un minim de 3 ani ca vârstă; în primii ani nu se înmulţesc prin această metodă. Primăvara se extrage tufa din sol, se divide cu mâna în 2 sau 3 tufe mai mici şi se plantează imediat.
O altă metodă de înmulţire este prin butăşire. Primăvara se pot preleva butaşi din ramurile laterale, după care pot fi puşi la înrădăcinat în amestec de turbă şi nisip.