Negrilica mix (0,3 g), seminte Nigella damascena, flori anuale stelate albe, roz, violet, albastre, Agrosem

Negrilica este o specie care se cultivă pentru seminţele sale aromate mici, negre, cu miros caracteristic şi gust plăcut.

În ceea ce priveşte particularităţile şi cerinţele biologice ale negrilicăi, din punct de vedere al temperaturii, negrilica este puţin pretenţioasă, suportând bine şi temperaturile ridicate. În privinţa apei, specia are cerinţe moderate faţă de umiditatea solului şi cea atmosferică. Faţă de lumină, negrilica este o plantă iubitoare de lumină şi se dezvoltă bine în condiţii de insolaţie puternică. Pentru o bună creştere şi dezvoltare optimă, negrilica necesită soluri mijlocii, bogate, afânate.

Negrilica are rădăcina pivotantă, subțire. Tulpina este dreaptă, scundă, ușor pubescentă și ramificată, formând o tufă rotunjită, elegantă. Poate crește până la 45 cm înălțime.
Frunzele sunt adânc divizate în fâșii liniare, de un verde-cenușiu.
Florile care apar pe vârful ramurilor sunt frumoase și mari, cu aspect stelat și petale albe, albastru palid, albastru ca cerul, roz. Din flori iau naștere capsule mari cu pereți subțiri, pline cu semințe triunghiulare, negre. Capsula este formată la interior din 5 păstăi, fiecare cu un spin în vârf, care se deschid când fructul este uscat, iar semințele se dispersează.
Plantele cu frunzișul lor fin, acicular, încărcate cu capsule pântecoase, au un aspect interesant, decorativ, chiar și în această fază.
Semințele de negrilică seamănă la prima vedere cu cele de ceapă, dar sunt de un negru mai intens, mat, catifelat și au un interior uleios. Frecate între degete, emană o aromă foarte plăcută, cu totul deosebită.
Într-un gram intră circa 220 buc. de semințe, iar facultatea lor germinativă durează 3 ani.

Originară din Orient, Negrilica crește atât cultivată, cât și în stare sălbatică și suportă bine temperaturile ridicate și insolația puternică.
Nigella sativa este o plantă nepretențioasă, care semănată primăvara în aprilie-mai, de preferință într-un sol ușor, cald, își coace semințele prin august, fără să necesite o îngrijire specială, în afară de plivit și câteva udări.
Se pot face răsaduri sau se poate semăna direct în grădină la o adâncime de 3-4 cm.
Răsadurile apar în 10-15 zile, se repică când sunt suficient de mari și se plantează la locul definitiv, distanța între plate fiind de 15-20 cm, într-o zonă însorită.
Se pot face însămânțări la intervale de 1-2 săptămâni, pentru a avea tot timpul plante cu flori, iar pentru a stimula înflorirea este bine să se taie florile trecute.
Recoltarea semințelor se efectuează când 60-70% din plante au ajuns la maturitate, adică semințele sunt de culoare neagră.

Negrilica este mult cultivată și întrebuințată, atât pentru proprietățile tămăduitoare, cât și în arta culinară, în India, Egipt și țările din Orientul Mijlociu, de peste 2000 de ani.
Specia Nigella sativa este cunoscută și folosită încă din antichitate ca plantă de leac. Egiptenii, perșii și mai apoi evreii și arabii, utilizau semințele de negrilică în tratarea unei serii largi de afecțiuni ca: lepra, malaria, mușcăturile de șerpi veninoși, boli pulmonare, parazitoze digestive, etc.
Fitoterapia modernă, pe baza principiilor active izolate din semințele speciei, se folosește de negrilică în tratarea mai multor afecțiuni, multe din ele intuite cu exactitate de către tămăduitorii antichității.

Întrebuințări culinare:
Nigella sativa este populară mai ales în Turcia, Liban și Iran. Din Iran s-a răspândit în India de nord, mai ales în Punjab și Bengal.
Semințele de negrilică sunt utilizate cu preponderență la mâncărurile de legume.
Ca multe alte condimente indiene, negrilica își dezvoltă aroma și gustul mai bine după ce este prajită sau friptă în ulei.
În Bengal, Sikkim și Bangladesh este foarte popular amestecul de condimente panch phoron care are în compoziția sa, în părti egale: negrilică, schinduf, chimion, muștar negru și semințe de fenicul. El se întrebuințează la asezonarea mâncărurilor de carne și legume. Amestecul este întotdeauna prăjit în ulei înainte de utilizare.
Pâinea turcească conține adesea ca ingredient, semințe de nigella.

Semințele de negrilică nu au aromă, dar când sunt măcinate sau mestecate dezvoltă un miros asemănător cu cel de oregano. Gustul este amărui, iute și un pic afumat.

Ele pot fi folosite întregi sau măcinate. Se zdrobesc foarte ușor cu ajutorul unui mojar.
Ca adaos la pregătirea aluaturilor de prăjituri se folosesc de obicei măcinate, împreună cu semințele de mac sau cele de susan.
Făina de negrilică adăugată la făina de grâu se utilizează la fabricarea biscuiților și în patiserie.
La noi, cea mai veche și mai cunoscută întrebuințare a semințelor de negrilică constă în aromatizarea brânzei telemea. Ele pot fi folosite cu succes și pentru alte brânzeturi preparate în casă, pentru ceaiuri aromatice, diferite dulciuri (având de preferință în compoziția lor brânză), cărora le dau un parfum delicat, original și extrem de agreabil.
Împreună cu coriandrul și tarhonul servesc la obținerea unui oțet aromatic pentru salate, cu un parfum deosebit, care se preteaza cel mai bine la condimentarea andivelor, untișorului și altor verdețuri.
Câteva semințe de negrilică adăugate supelor și soteurilor de legume le conferă o aromă aparte, mai cu seamă celor preparate sub formă de creme din ștevie, măcriș, mangold, dovlecei, morcovi, gulii.
Deosebit de bine se potrivește aroma semințelor de nigella cu mâncărurile de varză și conopidă.
Măcinate și amestecate în umplutura pentru cârnați, în special din carne de oaie, dar și de porc, pot constitui alături de coriandru și mustar, un fond aromatic delicat și original.