Rosii San Marzano (0,5 g) seminte tomate soi semitimpuriu, crestere nedeterminata, pentru pasta de tomate, Opal
Descriere
Roșii San Marzano
Cantitate: 0,5 g
1 gram conține aproximativ 300 semințe de roșii.
Tomatele San Marzano determinate reprezintă o variantă selecționată a celebrului soi italian, adaptată special pentru producții în câmp deschis sau industrial. Această varietate oferă avantajul unei plante pitice, de tip tufă, care nu necesită araci sau copilit, fiind extrem de productivă, stabilă și ușor de întreținut în orice grădină.
| Parametru tehnic | Valoare / Specificație |
|---|---|
| Tip creștere | Determinată (tufă joasă, 60–80 cm) |
| Perioadă vegetație | 110 – 115 zile (semitimpuriu spre semitardiv) |
| Greutate fruct | 110 – 140 grame |
| Formă fruct | Alungită, cilindrică / piriformă (tip prunișoară) |
| Culoare fruct | Roșu intens și strălucitor, fără umăr verde |
| Perioadă semănat | 20 ianuarie – 25 februarie (protejat) / 1–30 martie (câmp) |
| Distanță plantare | 70-80 cm între rânduri, 30-40 cm între plante |
Caracteristici și performanțe
- Profilul plantei: Creștere determinată (tufă joasă de 60–80 cm). Planta își oprește natural creșterea în vârf după formarea unui număr fix de etaje. Nu necesită obligatoriu palisare sau araci, pretându-se excelent pentru cultura direct pe sol (folosită cu folie de mulcire sau paie). De asemenea, nu se copilesc, lăstarii laterali generând o mare parte din producția totală.
- Caracteristicile fructelor: Fructe cu o greutate medie constantă de 110 – 140 grame, formă alungită, cilindrică sau piriformă, extrem de uniforme. Structura internă este foarte cărnoasă și densă, conținând foarte puțină apă, suc liber și semințe în interior.
- Destinația principală: Datorită caracterului determinant, fructele se coc grupate într-un interval scurt. Este considerată baza mondială perfectă pentru bulion, pastă de tomate, sos de pizza și ketchup (deoarece scade repede la fiert datorită texturii uscate), fiind ideală și pentru conservare în întregime sau deshidratare.
Gust
Pulpa densă și uscată oferă o aromă intensă, specifică de roșie tradițională italiană, cu un echilibru excelent între zaharuri și o aciditate moderată. Gustul devine extrem de concentrat în urma gătirii, transformând orice preparat culinar într-o rețea de arome autentice.
Ghid de cultivare
- Calendarul de semănat: Se poate semăna între 20 ianuarie – 25 februarie pentru culturi timpurii protejate (în sere și solarii) sau între 1 – 30 martie pentru cultura semitimpurie de câmp.
- Distanța de plantare: Se folosește o densitate mai mare datorită portului compact al tufei. Schema clasică recomandată este de 70-80 cm între rânduri și 30-40 cm între plante pe rând.
- Rezistență: Coaja destul de fermă îi conferă o rezistență ridicată la crăpare în caz de ploi abundente, precum și o rezistență foarte bună la transport și depozitare pe termen mediu.
Întrebări frecvente
De ce nu este necesară aplicarea lucrărilor de copilit la tomatele San Marzano?
Deoarece acest tip de creștere determinată își concentrează energia în mod natural pe lăstarii laterali care susțin o parte masivă din producție, îndepărtarea acestora ar reduce considerabil recolta finală.
Cum reacționează fructele la temperaturile ridicate din timpul verii?
În condiții de arșiță extremă (peste 35 de grade Celsius), procesul de polenizare poate fi afectat temporar, însă frunzișul bogat al tufei oferă o umbrire naturală eficientă care protejează parțial recolta de opărire.
Ce măsuri preventive se recomandă împotriva putregaiului apical la culturi?
Aplicarea unor fertilizări foliare periodice pe bază de calciu și asigurarea unei umidități constante în sol previn apariția petelor negre depresionare la baza fructelor.
Care sunt cele mai bune materiale pentru mulcirea solului dacă se cultivă direct pe pământ?
Se folosește cu succes folia de mulcire neagră sau paiele curate, acestea împiedicând contactul direct al fructelor și frunzelor inferioare cu solul umed, reducând riscul de îmbolnăvire.
Cât timp se pot păstra proaspete fructele după recoltare?
Datorită texturii dense și a cojii ferme, acestea au o rezistență post-recoltare superioară față de alte tipuri de roșii, putând fi păstrate în spații răcoroase timp de 7-10 zile fără să-și piardă fermitatea.
Este recomandată fertilizarea excesivă cu azot pentru această cultură?
Un aport prea mare de azot stimulează excesiv masa verde în detrimentul legării florilor și poate prelungi perioada de maturare, de aceea se preferă un echilibru cu fosfor și potasiu.
🍅 Vrei să afli mai multe despre cum să ai grijă de cultura ta? Citește și:
- Ghid complet: Cum să cultivi roșii gustoase în grădină – de la semințe la recoltă bogată
- De ce nu au gust roșiile? 7 factori surprinzători care le influențează aroma
- Păstrarea semințelor de tomate: cum să recoltezi și cum să usuci semințele de tomate
Nota: Caracteristicile plantelor pot varia în funcție de expunerea la soare, de perioada în care sunt cultivate, de nivelul de umiditate, fertilizanți, tipul solului, lucrările solului efectuate, dăunători și alți factori. De aceea, rezultatele obținute pot să difere față de pozele prezentate și caracteristicile descrise.
