Anghinare Gros Vert de Laon (1 g) seminte anghinare soi traditional francez, calitati superioare, capatani mari, gust rafinat, Legutko
Descriere
Anghinare Gros Vert de Laon, semințe anghinare soi tradițional francez, calități superioare, căpățâni mari, gust rafinat, Legutko
Cantitate plic: 0,2 g.
Anghinarea 'Gros Vert de Laon' este un soi tradițional francez, considerat de mulți experți drept „regele anghinarelor” datorită calității sale gastronomice superioare și rezistenței bune la condițiile climatice din Europa.
Caracteristici principale
- Aspect: Produce inflorescențe (căpățâni) mari, globuloase, de culoare verde intens. Solzii (bracteele) sunt cărnoși și strâns uniți.
- Gust: Este apreciată pentru textura fină și gustul rafinat, fiind mai puțin amară decât alte varietăți.
- Planta: Este o plantă perenă impunătoare, cu frunze mari, argintii-verzui, care poate ajunge la 1-1,5 metri înălțime, având și un deosebit rol decorativ în grădină.
Cultivare și îngrijire
- Climat: Deși este mai rezistentă la frig decât alte soiuri, are nevoie de protecție (mulcire groasă) pe timpul iernii în zonele cu îngheț sever.
- Sol și expunere: Preferă un sol foarte bogat în materie organică (compost sau gunoi de grajd), bine drenat și o expunere la soare plin.
- Semănat: Se începe de obicei prin răsaduri în februarie-martie. În primul an, producția este simbolică, planta atingând potențialul maxim de recoltare din anul al doilea.
- Udare: Necesită apă din abundență, mai ales în perioada de formare a căpățânilor.
Utilizare culinară
- Consum: Se consumă receptaculul floral (inima anghinarei) și baza cărnoasă a solzilor.
- Preparare: Se gătește de obicei prin fierbere sau la abur și se servește cu sosuri de tip vinegretă sau hollandaise. Inimile pot fi conservate în ulei sau marinate.
Beneficii
Anghinarea este celebră pentru proprietățile sale hepatoprotectoare. Conține cinarină, care stimulează secreția biliară și ajută la detoxifierea organismului și scăderea colesterolului.
Semănarea anghinarei necesită puțină planificare, deoarece este o plantă cu o perioadă lungă de vegetație. Dacă vrei să obții recolte încă din primul an, secretul este să începi devreme.
Iată pașii pentru un succes garantat:
1. Momentul optim
- În interior (Răsaduri): Se seamănă în februarie - martie. Este metoda recomandată în România pentru a oferi plantei destul timp să se dezvolte înainte de vară.
- Direct în grădină: Doar în zonele cu toamne lungi și calde, în aprilie - mai, dar recolta va apărea cel mai probabil abia în al doilea an.
2. Pregătirea semințelor
Semințele de anghinare au o coajă destul de tare. Pentru a grăbi germinarea înmoaie semințele în apă călduță timp de 12-24 de ore înainte de semănat.
3. Semănarea propriu-zisă
- Recipiente: Folosește ghivece individuale adânci (minim 8-10 cm), deoarece anghinarea dezvoltă rapid o rădăcină pivotantă lungă.
- Adâncime: Pune 2-3 semințe în fiecare ghiveci, la o adâncime de 1,5 - 2 cm.
- Substrat: Folosește un pământ bogat în nutrienți, bine drenat.
- Căldură: Menține o temperatură de 20-22°C pentru germinare. Primele plăntuțe apar în 10-21 de zile.
4. "Trucul" pentru producția din primul an
Anghinarea este o plantă perenă care, în mod normal, înflorește în anul doi. Pentru a o păcăli să facă fructe în primul an, răsadurile au nevoie de o perioadă de răcoare (nu îngheț).
După ce au răsărit și au 2-3 frunze, scoate-le afară timp de 10-12 zile la temperaturi de 10-12°C. Această expunere la răcoare stimulează planta să producă flori (partea comestibilă) mai devreme.
5. Transplantarea
Se scot în grădină doar după ce a trecut pericolul de îngheț (mai).
Distanțare: Atenție, anghinarea devine uriașă! Lasă cel puțin 80 - 100 cm între plante.
Un sfat important: Anghinarea este o mare "consumatoare" de hrană. Pregătește locul de plantare cu mult compost sau gunoi de grajd bine descompus.
După prima brumă, când frunzele încep să se îngălbenească, taie toată tufa la aproximativ 15-20 cm deasupra solului. Elimină frunzele uscate pentru a evita mucegăirea tulpinii sub protecție.
Acoperă baza plantei cu un morman de pământ afânat sau compost (cam 20 cm înălțime). Rădăcina este partea cea mai valoroasă; dacă ea îngheață, planta moare.
Peste mușuroiul de pământ, adaugă un strat gros de materiale organice uscate (30-40 cm):
- paie sau fân (sunt cele mai bune izolatoare).
- frunze uscate (evită-le pe cele care se tasează prea tare și rețin multă umezeală, ca cele de nuc).
- cetini de brad.
Umezeala excesivă în timpul iernii este mai periculoasă decât frigul, deoarece face rădăcina să putrezească.
Acoperă tot ansamblul cu o galeată întoarsă, un lădiță de lemn sau o folie microporoasă fixată bine.
Atenție: Dacă folosești plastic, asigură-te că există găuri pentru aerisire, altfel planta se va "sufoca" și va putrezi din cauza condensului.
5. Dezvelirea primăvara
În martie, imediat ce pământul s-a dezghețat și nu se mai anunță geruri năpraznice, îndepărtează treptat straturile de protecție. Dacă lași protecția prea mult, căldura de primăvară combinată cu umezeala va favoriza putregaiul chiar înainte ca planta să intre în vegetație.
Sfat de aur: Dacă locuiești într-o zonă cu ierni extrem de aspre (ex: depresiuni), cea mai sigură metodă este să scoți rădăcina cu tot cu pământ în noiembrie, să o pui într-o lădiță cu nisip umed și să o păstrezi în beci până în aprilie.