Sofranas (1 g), seminte planta medicinala si aromatica anuala Carthamus tinctorius, pentru colorarea alimentelor, Agrosem

Uleiul de șofrănel este folosit pentru fabricarea lumânărilor parfumate, la fabricarea margarinei, în industria chimică ca bază pentru fabricarea unor vopseluri. Semințele de șofrănel pot fi consumate ca atare sau pot fi adăugate unor aluaturi în patiserie. Uleiul de șofrănel reduce nivelul colesterolului, de aceea este utilizat și în scopuri terapeutice.

Șofrănelul a fost cultivat și pentru florile sale, utilizate drept colorant și aromatizant. Numele de șofrănel derivă din faptul că el a fost cultivat ca o alternativă mai ieftină a șofranului.
Aceasta datorită conținutului de cartamină al florilor, ca și șofranul.

Este o plantă erbacee anuală, cu aspect de ciuline, cu talia de până la 1,5 m, cu o tulpină principală puternic ramificată. Prezintă numeroși spini la nivelul frunzelor care sunt alungite, oval-lanceolate, puternic cuticulate, cu marginea dințată.

Floarea de șofrănel este mică, tubulară. Florile sunt grupate în capitule tot mai mici, cu diametrul de 1,5-3,5 cm. Fiecare formează circa 15-20 semințe. Pe o plantă se pot forma 14-60 de capitule, iar într-un capitul se găsesc 25-60 de flori. Corola este alcătuită din 5 petale de culoare de la alb-gălbui până la roșu intens. Corola este înconjurată de 5 sepale caracteristice pentru șofrănel, lungi de 6-7 mm.

Fructul este o achenă alungită cu marginile puțin proeminente, ce se aseamănă în mare măsură cu cel de floarea soarelui, numai că este mult mai mic. Culoarea fructului este albă. 
Greutatea a 1000 de semințe = 24-40 g.

Tulpina este erectă, glabră, cu numerose ramificații.

Rădăcina principală este puternic dezvoltată, poate penetra până la 2,5 m în sol. Este de asemenea puternic ramificată, ca și tulpina.

După germinația achenei de culoare albă, plantula trece printr-un stadiu de rozetă, care se caracterizează prin creșterea redusă în înălțime și apariția a numeroase frunze aproape de nivelul solului. Tot în acest stadiu se dezvoltă și un puternic sistem radicular. În timpul acestui stadiu planta este rezistentă la frig, chiar și la îngheț, dar șofrănelul este mai puțin tolerant față de buruienile cu creștere rapidă.

După acest stadiu, tulpina începe să se alungească și să se ramifice treptat. 

La plantele mature, rădăcina principală poate penetra în sol până la adâncimea de 2-3 m, cu numeroase rădăcini secundare împrăștiate pe lateral. Datorită acestui sistem radicular, șofrănelul este deosebit de rezistent la secetă, el putând fi cultivat fără probleme în zonele în care introducerea unui sistem de irigații este dificilă.

Șofrănelul crește alături de grâu și orz în zonele temperate, dar se dezvoltă încet în perioadele cu zilele scurte și reci. Plantele rezistă la temperaturi scăzute, până la îngheț. Rezistența diferă în funcție de varietățile speciei.

Șofrănelul este o plantă de zi lungă, necesarul de fotoperioadă fiind de 14 ore. Este intolerant la umbră și la îmburuienare.

Se dezvoltă bine pe soluri lutoase, cu capacitatea mare de reținere a apei. Și solurile nisipoase grele sunt potrivite pentru șofrănel. pHul solului trebuie să fie neutru.

Șofrănelul poate fi cultivat pe terenuri irigate, dar și pe terenuri neirigate. Poate fi introdus cu succes într-un asolament imediat dupa orez, deoarece solul este saturat în adâncime cu apa rezultată în urma irigației culturii de orez.

Șofrănelul este recomandat în cultura în zone în care media anuală de precipitații este sub 430 mm. În privința umidității, în primele faze de vegetație șofrănelul este tolerant la umiditatea ridicată și la precipitațiile frecvente. După înflorire însă, o perioadă cu ploi dese și cu ceață poate facilita infecția cu Botrytis. Nu există varietăți rezistente. Umiditatea sporită poate facilita și apariția alternariozelor. Șofrănelul crește optim în zone cu primăveri ploioase și calde și veri lungi, secetoase și calde.

Vântul puternic nu afectează producția, deoarece semințele se scutură foarte greu și de asemenea nu afectează plantele în mod negativ.

Șofrănelul este o plantă tolerantă la îngheț. De regulă rezistă la temperaturi de –4°C.  În timpul verii, temperaturi de 43°C nu pun probleme șofrănelului, chiar și în conditii de secetă prelungită.

Plantele tinere, de abia pornite în vegetație, sunt însă sensibile la variațiile bruște de temperatură, iar scăderea temperaturii sub 0°C le afectează. Umiditatea crescută este necesară în această etapă. Tot acum plantele sunt foarte sensibile la buruieni.

Agrotehnica

Se seamănă la începutul lui martie sau sfârșitul lui aprilie, după încheierea lucrărilor de pregătire a solului, care trebuie să fie grapat și nivelat. Solul este bine să fie umed, cam 10 cm în adâncime, dar nu îmbibat. Temperatura la semănare trebuie să fie de minim 4°C. La nevoie, semințele se amestecă cu nisip sau rumeguș, pentru o dispersie mai omogenă a acestora în câmp.

Semințele vor germina rapid când temperatura atinge 15°C. Semințele vor fi încorporate în sol la o adâncime 2,5-5 cm. Se seamănă 9-23 kg/ha dacă nu vor fi utilizate sisteme de irigații, sau 23-27 kg/ha cu sistem de irigare. După semănare se execută o tăvălugire cu un tăvălug ușor.

Pe terenuri neirigate se recomandă o densitate de 6-7 plante pe metru pătrat, iar pe terenuri irigate aceasta poate crește până la 10 plante.

Nevoile de fertilizare depind de sol. Dacă se folosesc terenuri sărace sau dacă se utilizează terenuri irigate, este bine să se aplice îngrășăminte cu azot. 

Alte lucrări de îngrijire sunt grapatul, care se recomandă să se facă de-a curmezișul rândurilor, imediat după răsărire.

Șofrănelul în asolament se poate introduce după orz sau după orez, dar și după alte cereale. În cazul semănării șofrănelului imediat dupa orez, este bine ca pe lângă îngrășămintele cu azot să se aplice și îngrășăminte cu fosfor. Fosforul se aplică în cantități de 19-34 kg/ha.

Îngrășămintele cu fosfor se aplică lângă semințe, nu dispersat, deoarece aceste îngrășăminte au o mobilitate redusă în sol.

Potasiul nu se va aplica decât ocazional, pe terenuri foarte sărace.

Este obligatorie rotația culturilor, deoarece riscul apariției bolilor este mare. 

Se recomandă ca șofrănelul să nu alterneze apropiat pe aceeasi solă cu muștarul, floarea soarelui sau fasolea, datorită riscului sporit de apariție a unor boli datorate sclerotiniei.

Recoltarea

Șofrănelul ajunge la maturitate la 110-150 de zile de la plantare, dacă semănatul s-a făcut primăvara și la 200 de zile de la plantare dacă s-a semănat din toamnă.

Recoltarea se face când frunzele sunt uscate. Avantajul șofrănelului este că nu își scutură semințele și nici nu sunt mâncate de păsări. 

De regulă, în condiții normale de climă, recoltarea poate începe la mijlocul lui septembrie, pe vreme uscată.