Schinduf (1 g), seminte planta medicinala si aromatica anuala Trigonella foenum graecum, Agrosem

Schinduful (Trigonella foenum-graecum) este o plantă anuală leguminoasă, care ajunge la o înălțime de 30-60 centimetri. Se poate folosi atât ca plantă medicinală, cât și ca plantă aromatică, datorită proprietăților acesteia. 

Plantarea se poate face în ghivece, dar și în câmp deschis.

Frunzele proaspete și tulpinile sunt folosite ca și condiment pentru preparate din carne și alte delicatese. Semințele sub formă de praf sunt ingredientul indispensabil în condimentul "sharena sol".

De asemenea, Schinduful are și diverse beneficii medicale, fiind folosit în ceaiuri.

Schinduful nu este o plantă foarte pretențioasă, putând fi cultivată în aproape toată zonele agricole ale României. 

Pregătirea patului germinativ

Plantele de schinduf nu sunt pretenţioase faţă de planta premergătoare, putând fi plantate după orice cultură. Poate intra în sole cultivate cu leguminoase anuale pentru nutreţ. Atenție însă, schinduful nu trebuie cultivat după plante care sunt atacate de fuzarioză, deoarece această boală poate determina compromiterea culturii.

Planta de schinduf nu manifestă pretenții deosebite față de temperatură, având nevoie de o temperatură mai mare de 8°C pentru a germina și putând suporta în plină vară și peste 35°C, fără a manifesta probleme deosebite.

După recoltarea plantei premergătoare şi distrugerea resturilor vegetale, se pregătește patul germinativ pentru cultura de schinduf. În acest sens se va executa o arătură la 20-25 cm, care va fi întreţinută prin lucrări cu grapa cu discuri, urmată de o grapă cu colţi. Primăvara va fi pregătit patul germinativ cu combinatorul sau cu o grapă cu discuri în agregat cu grapa cu colţi, în funcţie de starea terenului.

Fertilizarea terenului cu fosfor, potasiu sau îngrășăminte naturale

Schinduful nu este pretenţios faţă de fertilizare. Fiind o leguminoasă pentru boabe, are capacitatea de a fixa azotul atmosferic cu ajutorul bacteriilor fixatoare de azot, prezente în nodozităţile de pe rădăcină. Planta este recunoscătoare la administrarea fosforului sub forma de fosfaţi naturali, încorporaţi toamna sub arătură.

Dacă în ultimii ani solul a fost fertilizat cu îngrășăminte organice, nu este obligatorie aplicarea de fertilizanți suplimentari. Cu toate acestea, primăvara la pregătirea patului germinativ se recomandă aplicare a 25-35 kg/ha îngrășăminte naturale care să nu modifice pH-ul solului.

Semănatul se execută primăvara în prima urgenţă, cât pământul este încă reavăn. Schinduful se seamănă la o distanţă între rânduri de 50 cm, permiţând astfel să se realizeze prăşitul ori de câte ori este nevoie. În general cantitatea de sămânță utilizată variază între 20-25 kg/ha, iar adâncimea de semănat trebuie să fie de 1-1,5 cm. O cultură reușită trebuie să aibă la răsărire o densitate de 200-300 pl/m². 

Lucrări de îngrijire a culturii de schinduf

Combaterea buruienilor este obligatorie, pentru că specia este sensibilă la îmburuienare. Lucrările de îngrijire constau în 3-4 prașile mecanice sau manuale, dintre care prima ”oarbă”, pentru distrugerea crustei, precum și 1-2 pliviri selective când se poate face și o rărire, astfel că distanța între plante pe rând să ajungă la 8-10 cm.

În culturile de schinduf nu sunt semnalate alte boli în afara fuzariozei sau alți dăunători care să scadă producţia în mod semnificativ. Pentru fuzarioză sunt recomandate măsurile preventive, respectiv respectarea rotaţiei şi utilizarea unui material semincer sănătos.

Recoltarea poate începe înainte de maturitatea deplină, când păstăile s-au îngălbenit, deoarece întârzierea poate duce la scuturarea seminţelor. Se poate cosi manual sau cu cositoarea pentru fân, plantele fiind lăsate să se usuce în brazde, după care se treieră cu combina prevăzută cu ridicător de brazde. Se poate recolta şi direct cu combina universală, la care se operează reglaje speciale pentru a nu fi fisurate sau sparte seminţele.

Pentru a evita scuturarea semințelor este recomandat ca recoltarea să se realizeze dimineața, pe rouă. Imediat după recoltare semințele se sortează și se lasă la soare pentru a ajunge la umiditatea admisă de 12%. Producţiile de seminţe obţinute pot fi de 700-1.300 kg/ha, în funcţie de condiţiile tehnologice şi de cele climatice.

Întrebuințările schindufului:

Este folosit ca şi condiment, ca plantă comestibilă, medicinală şi furajeră. Frunzele de schinduf se folosesc proaspete, dar și uscate și măcinate, păstrate în plicuri, gustul lor fiind iute și amărui, cu o aromă subtilă de iarbă și floare de fân.

Seminţele de schinduf conţin fosfor, fier, calciu, mangan, lecitină, trigonelin, colină (bază organică ce face parte din complexul vitaminei B), cumarine şi mucilagii.

De-a lungul timpului seminţele de schinduf au fost folosite în scopuri medicinale, ele fiind foarte apreciate de către egipteni, greci şi romani pentru proprietăţile lor medicinale şi culinare. Schinduful este folosit mai ales ca adjuvant digestiv.

De asemenea, schinduful este folosit ca galactogog (agent care stimulează producerea laptelui) de către mamele care alăptează şi nu au suficient lapte matern.

Seminţele sunt foarte hrănitoare şi sunt administrate convalescenților, precum şi în tratamentele pentru a lua în greutate, mai ales în cazul persoanelor anorexice.

În cazul femeilor însărcinate semințele pot fi consumate numai sub îndrumarea medicului.

Cercetări în domeniu au dovedit că aceste seminţe pot inhiba apariţia cancerului la ficat, reduc nivelul colesterolului din sânge şi pot avea efecte antidiabetice.