De la roiniţă se folosesc frunzele, care conţin circa 11% substanţe minerale. A fost semnalată, de asemenea, prezenţa uleiului volatil (0,10-0,15%). Pe lângă uleiul volatil, în frunze mai sunt prezenţi acizii cafeic, clorogenic, protocatechic, rosmarinic, precum şi enzime, o substanţă amară cristalizată, taninuri cu acţiune antivirală, circa 12% mucilagii, flavonoide.
Frunzele au acţiune antispastică, sedativă, coleretică, carminativă, stomahică şi antivirală. Se folosesc în indigestiile postprandiale, în nevroze, în dischinezii biliare şi în colite cronice.
Roiniţa creşte în flora spontană a multor ţări din sudul Europei, vestul Asiei şi nordul Africii. La început, flora spontană a fost unica sursă de materie primă. În prezent, multe ţări din zonele menţionate au introdus specia în cultură. Şi în România, roiniţa se găseşte în flora spontană din zonele sudice şi vestice, unde creşte dispersat pe locuri calcaroase, pajişti şi luminişurile pădurilor de stejar. De mai mulţi ani se cultivă pe suprafeţe mici, cuprinse între 20 şi 50 hectare anual.
Locul în asolament:
Locul în asolament:
Având în vedere că roiniţa, în funcţie de modul de întreţinere, rezistă pe acelaşi loc 3-8 ani, ea poate fi cultivată în afara asolamentului, alegându-se pentru aceasta cele mai curate terenuri.
Ca plante premergătoare, foarte potrivite pentru cultura roiniţei sunt borceagurile pentru masă verde şi fân, leguminoasele timpurii pentru boabe şi cereale. Pentru reuşita culturii, planta premergătoare trebuie să lase solul bine structurat şi aprovizionat cu substanţe nutritive şi în mod deosebit curat de buruieni. Solele infestate cu buruieni perene sunt total necorespunzătoare pentru roiniţă.
Pregătirea solului:
Pregătirea solului:
Se realizează în funcţie de planta premergătoare şi de gradul de aprovizionare a solului cu apă. Astfel, după premergătoare timpurii, în condiţii de umiditate suficientă se execută direct arătura adâncă la 28-30 cm. Dacă solul este uscat şi nu se poate executa arătura, imediat după eliberarea terenului, acesta se va discui, pentru distrugerea buruienilor, iar arătura se va executa după prima ploaie.
După premergătoare mai târzii, se execută direct arătura adâncă.
Însămânţarea directă impune o pregătire minuţioasă a patului germinativ. În acest scop, terenul bine discuit şi nivelat se va pregăti pentru semănat cu ajutorul combinatorului. Ultima lucrare înaintea semănatului va fi tăvălugitul executat cu tăvălugul inelar.
În cazul înmulţirii prin răsad, ogorul bine nivelat se discuieşte şi se va lăsa cât mai afânat.
Modul de înmulţire:
Modul de înmulţire:
Roiniţa se poate înmulţi prin sămânţă, semănată direct în câmp, prin răsad şi prin despărţirea tufelor bătrâne sau prin înrădăcinarea butaşilor verzi.
Semănatul direct în câmp este metoda cea mai ieftină de înmulţire, dar se poate aplica numai pe terenuri foarte curate şi în zone cu primăveri umede. Reuşita culturilor semănate direct este condiţionată de modul de pregătire, de uniformitatea patului germinativ şi de prezenţa umidităţii în stratul superficial al solului.
Epoca de semănat-plantat:
Epoca de semănat-plantat:
Semănatul direct în câmp se poate executa cel mai bine toamna devreme (septembrie), pentru ca plantele răsărite să formeze rozeta sau „sub iarnă“ (noiembrie), pentru ca seminţele să răsară primăvara. Semănatul din primăvară este riscant şi este posibil numai în zonele cu umiditate suficientă.
Epoca de semănat pentru producerea răsadului este primăvara devreme. Transplantarea răsadului sau a porţiunilor obţinute prin despărţirea tufelor se execută toamna (octombrie) sau primăvara, imediat ce se poate intra în câmp (sfârşitul lunii martie, începutul lunii aprilie).
Distanţa de semănat-plantat:
Distanţa de semănat-plantat:
Distanţa între rânduri la semănatul direct în câmp este de 50-62,5 cm, iar adâncimea de semănat de 0,5-1 cm. În straturi, distanţa dintre rânduri va fi de 15-20 cm, iar adâncimea de semănat de 0,5 cm.
Plantatul răsadului la loc definitiv se execută manual, cu plantatorul, pe teren marcat sau cu ajutorul maşinii de plantat răsaduri. Distanţa de plantare este de 50-60 cm între rânduri şi 20-25 cm între plante, punându-se în fiecare cuib câte 2-3 fire de răsad.
Terenul destinat realizării unei noi plantaţii cu material obţinut prin despărţirea tufelor se va marca în prealabil la distanţă de 60 cm între rânduri şi 30 cm între plante.
Norma de sămânţă-răsad:
Norma de sămânţă-răsad:
La semănatul direct se utilizează 8-10 kg/ha sămânţă, urmărindu-se realizarea unei densităţi de 20-30 plante/mp. Pentru realizarea răsadului necesar plantării unui hectar se vor utiliza 0,5 kilograme de sămânţă pentru 100 de metri pătraţi de straturi. Pentru un hectar sunt necesare 150.000-200.000 de fire răsad.
Lucrările de întreţinere:
Lucrările de întreţinere:
Constau în menţinerea curată a plantaţiilor prin praşile şi pliviri repetate. Intervalele dintre rânduri se vor prăşi mecanic, iar între plante manual, cu sapa.
Se recomandă combaterea buruienilor şi pe cale chimică, utilizând erbicidele indicate de către specialiştii agronomi din zonă. Erbicidele se vor aplica imediat după semănat sau înaintea transplantării răsadului. Este bine ca toamna, după ultima recoltare, să se execute cu ajutorul rariţei, o lucrare de muşuroire a plantelor.
Recoltarea:
În timpul perioadei de vegetaţie, cu excepţia primului an, la plantaţiile realizate prin sămânţă se obţin două recolte. Epoca optimă de recoltare este la sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. Prima recoltă se obţine de regulă în luna iunie, iar a doua în octombrie. Întotdeauna se va recolta pe timp însorit, călduros şi fără vânt, după ce s-a ridicat roua. Masa vegetativă recoltată se va transporta imediat sub şoproane pentru defoliere, în cazul obţinerii de frunze sau se va pune la uscat.
Modul de recoltare:
Recoltarea:
În timpul perioadei de vegetaţie, cu excepţia primului an, la plantaţiile realizate prin sămânţă se obţin două recolte. Epoca optimă de recoltare este la sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. Prima recoltă se obţine de regulă în luna iunie, iar a doua în octombrie. Întotdeauna se va recolta pe timp însorit, călduros şi fără vânt, după ce s-a ridicat roua. Masa vegetativă recoltată se va transporta imediat sub şoproane pentru defoliere, în cazul obţinerii de frunze sau se va pune la uscat.
Modul de recoltare:
Recoltarea se execută manual cu secera şi numai culturile foarte curate de buruieni se pot recolta cu orice tip de cositoare. Defolierea plantelor pentru producţia de frunze se va realiza numai pe plante proaspăt recoltate, deoarece cele ofilite se defoliază foarte greu.
Prelucrarea materiei prime-uscarea:
Prelucrarea materiei prime-uscarea:
Frunzele sau întreaga masă vegetativă se pot usca atât pe cale naturală, utilizându-se în acest scop toate spaţiile libere, care se vor pregăti pentru această operaţiune, cât şi pe cale artificială, în uscătoare cu aer cald, la temperatura de maximum 35 de grade Celsius. Se va acorda o atenţie deosebită manipulării şi uscării materiei prime, în caz contrar aceasta se va deprecia uşor.
